Aurul a intrat în 2026 pe o tendință de corecție după ce în ianuarie atinsese aproape 5.600 de dolari pe uncie. Analistul eToro Bogdan Maioreanu spune că scăderea, de circa 29% de la maxim, reflectă schimbări rapide ale contextului macroeconomic: randamente reale mai mari, un dolar american mai puternic şi relaxarea tensiunilor geopolitice, factori care au redus atractivitatea metalului preţios ca activ de refugiu.
Cotaţia internaţională a coborât temporar sub pragul psihologic de 4.000 de dolari, atingând cel mai scăzut nivel de la sfârşitul lui 2025, apoi a înregistrat uşoare reveniri până la 4.165–4.185 dolari pe uncie în zilele următoare.
Mișcările s-au reflectat şi pe piaţa românească: preţul gramului de aur a scăzut de la 755,15 lei (29 ianuarie) la 589,58 lei (1 iulie), pentru ca apoi să urce două zile consecutiv, cu 10,5 lei pe 2 iulie şi încă 13,8 lei pe 3 iulie, ajungând spre 614 lei pe gram.
Maioreanu atribuie declinul politicii monetare mai stricte: inflaţia din SUA rămâne ridicată, la circa 4,2%, ceea ce a forţat Rezerva Federală la o poziţie mai restrictivă decât anticipau pieţele. În plus, randamentul obligaţiunilor pe 10 ani, situat în jur de 4,46%, a crescut costul de oportunitate al deţinerii aurului, care nu generează venit. Totodată, dolarul s-a apreciat până la 4,62 lei pe 24 iunie, apoi la 4,60 lei (1 iulie) şi 4,57 lei (3 iulie), ceea ce a tempera cererea globală, dat fiind că aurul este cotat în dolari.
Piaţa a fost influenţată şi de mişcări de portofoliu: ieşiri substanţiale din ETF-urile sprijinite de aur fizic şi lichidări de poziţii pentru a acoperi cereri de marjă, amplificând presiunea descendentă.
Analistul evidenţiază şi diferenţa faţă de argint: cererea pentru argint este mult legată de sectorul industrial (estimată la aproximativ 55–60%), prin aplicaţii precum energia solară şi electronica, făcându-l mai sensibil la ciclul economic şi la aşteptările privind creşterea globală.
Maioreanu conturează trei scenarii posibile pentru lunile următoare, toate dependente de inflaţie şi de evoluţia geopolitică:
- Scenariul 1: minim atins şi stabilizare — dacă situaţia din Strâmtoarea Ormuz rămâne calmă, oferta de petrol se normalizează şi inflaţia scade fără noi majorări ale dobânzilor, aurul se poate stabiliza, susţinut de cumpărări ale băncilor centrale; argintul ar putea performa mai bine pe măsură ce cererea industrială revine.
- Scenariul 2: rate ridicate prelungite — dacă dobânzile rămân sus şi inflaţia se dovedeşte persistentă, aurul ar continua să fie presat, iar o creştere economică încetinită ar slăbi cererea pentru argint.
- Scenariul 3: reapariţia tensiunilor geopolitice — o revenire a aversiunii la risc (de exemplu, preţul petrolului peste 100 dolari) ar susţine aurul, în timp ce argintul ar urma evoluţia acestuia, dar performanţa sa durabilă ar depinde totuşi de condiţiile economice globale.
În opinia analistului, traiectoria aurului şi a argintului va rămâne determinată de interacţiunea dintre politica monetară, randamentele reale şi dinamica creşterii economice globale, diferenţa esenţială fiind rolul rezervă/valoare al aurului versus legătura industrială mai puternică a argintului.
Comentarii recente