Pepenii din zona Dăbuleni–Călăraşi rămân produsul emblematic al verii, dar fermierii se confruntă cu provocări tot mai mari: schimbări climatice, costuri în creştere, deficit de apă şi cerinţe noi ale pieţei. Pe circa 1.500–2.000 hectare se obţin anual peste 100.000 tone de pepeni, însă producătorii trebuie să regândească strategiile pentru a rămâne competitivi.
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni avertizează că tendinţele din piaţă vor favoriza fructele mai mici, mai ferme şi fără seminţe, care se transportă şi se vând mai uşor în reţelele moderne. În acelaşi timp, costurile cu inputurile — seminţe, folie de mulcire, utilaje şi irigaţii — cresc semnificativ, iar preţul de valorificare rămâne, în multe cazuri, neschimbat.
Folia de polietilenă folosită pe scară largă pentru mulcire are avantaje agronomice (încălzire, retenţie a umezelii, reducerea buruienilor), dar provoacă poluare serioasă când nu este recuperată. O alternativă este folia biodegradabilă, însă preţul acesteia este mai mare şi va majora costurile fermierilor.
Un alt obstacol major este apa: vechiul sistem de irigaţii Sadova–Corabia, care putea deservi circa 80.000 ha, nu mai funcţionează din 2009, iar agricultura se bazează pe puţuri cu motopompe. Scăderea pânzei freatice impune pompe electrice şi generatoare, sporind cheltuielile. Reabilitarea unor canale şi staţii de pompare ar putea asigura udarea a aproximativ 1.000 de hectare, potrivit discuţiilor în curs.
Problemele fitosanitare — fuzarioza şi atacul nematozilor — precum şi expunerea la grindină completează lista riscurilor. Fermierii rămân, în mare parte, neorganizaţi, ceea ce le reduce puterea de negociere şi accesul la pieţe mai bune. Staţiunea Dăbuleni continuă ameliorarea soiurilor locale, orientată spre rezistenţă la boli şi adaptare la condiţii de nisip, iar testele cu specii exotice vor continua.
Comentarii recente