În zona Pădurii Bășica, județul Giurgiu, Dunărea și-a pierdut în multe locuri înfățișarea tipică de fluviu: în locul unui curs continuu de apă apar suprafețe de vegetație, porțiuni de mâl și bălți izolate care seamănă cu ochiuri de mlaștină.
Fotografiile realizate în teren arată albia vizibilă pe suprafețe extinse: locuri unde în mod normal curge apa pot fi parcurse pe uscat, iar suprafața este fragmentată între zone verzi, teren umed și mici acumulări de apă. Pe alocuri, apa rămâne numai în depresiuni, fără legătură clară între ele.
Datele oficiale confirmă ceea ce se vede în teren. Conform buletinului Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), la 16 august debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, era de 1.400 m³/s, adică aproximativ 36% din media multianuală pentru august, de 3.900 m³/s.
INHGA menționează că valoarea de 1.400 m³/s s-a menținut staționară în intervalul 15–16 august, iar în aval de porțile de Fier s-au înregistrat scăderi pe anumite sectoare. Debitul a fost redus pe întreaga lună: la începutul lunii era în jur de 1.550 m³/s, apoi 1.500–1.450 m³/s, iar în mai multe zile s-a stabilizat în jurul valorii de 1.400 m³/s.
Retragerea apei expune suprafețe care în condiții normale sunt sub nivelul fluviului, permițând vegetației să le colonizeze. Rezultatul este un peisaj dominat de contraste, cu porțiuni uscate și fragmentate alternând cu bălți puțin adânci, dând albiei aspectul unei zone mlăștinoase.
Fenomenul se manifestă diferit în funcție de configurația albiei: în Pădurea Bășica efectul este foarte vizibil, iar imaginile arată cum scăderea prelungită a debitelor schimbă radical aspectul Dunării pe acest sector.
Comentarii recente