Muncitorii din Nepal, Bangladesh, Sri Lanka, India şi Pakistan au devenit tot mai vizibili în fabrici, construcţii, agricultură şi HoReCa din România. În oraşe mici precum Victoria (judeţul Braşov) sau în comune din Dolj, străzile şi locurile de muncă reflectă această schimbare: sud-asiaticii lucrează la curăţenie, în agricultură, la păstrăvării sau în HoReCa.
Datele Inspectoratului General pentru Imigrări arată o creştere puternică a lucrătorilor non-UE: la sfârşitul lui 2025 peste 100.000 de cetăţeni din cele cinci ţări aveau drept de şedere în scop de muncă, iar la începutul lunii iulie 2026 România avea peste 161.000 de persoane cu drept de şedere în scop de muncă din totalul de peste 242.000 de străini înregistraţi.
Majoritatea avizelor vizează ocupaţii precum muncitori în agricultură, construcţii, curăţenie sau manipulare marfă. Angajatorii spun că recurg la recrutări externe din cauza deficitului de personal şi a reticenţei unor lucrători locali de a accepta condiţii şi salarii considerate nesatisfăcătoare.
Pe de altă parte, români care caută muncă reclamă anunţuri nereactive, cerinţe specifice sau deplasări şi navete greu de suportat pentru salarii mici. Discuţiile publice compară situaţii: unii spun că muncitorii sud-asiatici acceptă condiţii austere pentru a economisi şi a trimite bani acasă; alţii atrag atenţia asupra vulnerabilităţii acestor angajaţi faţă de angajator şi a riscului de exploatare.
Dezbaterile arată un context complex: lipsa forţei de muncă locale pentru anumite posturi, nivelul salariilor, condiţiile de muncă şi mobilitatea internaţională sunt elementele care explică fenomenul, fără a oferi soluţii simple.
Comentarii recente