Milioane de angajați din România petrec la serviciu cu o oră mai mult decât durata efectivă de lucru menționată în contract, din cauză că pauza de masă este plasată în afara celor opt ore. În practică, mulți spun că nu reușesc să folosească întreaga oră pentru a mânca, din cauza volumului de muncă sau a ritmului impus.
Reglementarea din Codul muncii prevede că, dacă durata zilnică a timpului de muncă depășește şase ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi alte pauze, în condiţiile stabilite prin regulamentul intern sau contractul colectiv aplicabil. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din aceste acte, nu se includ în durata normală a timpului de muncă.
Astfel, un program 9.00–18.00 cu o oră pauză poate fi legal atunci când timpul normal de muncă este de opt ore. Însă situaţia se complică dacă angajatul rămâne la dispoziţia angajatorului în timpul pauzei: atunci perioada ar putea fi considerată timp de muncă sau chiar muncă suplimentară, conform criticilor şi întrebărilor ridicate la nivelul instanţelor, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe scurt, pauza trebuie să fie reală: dacă angajatul este obligat să răspundă solicitărilor sau nu poate părăsi locul de muncă, denumirea „pauză de masă” în regulament nu este suficientă pentru a o exclude din timpul de muncă.
Comentarii recente