O serie de semne din natură şi credinţe populare sunt folosite de mult timp pentru a „ghici” severitatea iernii: rozătoarele care îşi fac provizii devreme, păianjenii care devin mai vizibili în case sau omizile „woolly bear” cu dungi colorate. Specialiştii atrag însă atenţia că astfel de observaţii ţin mai degrabă de folclor decât de metodă ştiinţifică.
De exemplu, veveriţele care adună nuci şi seminţe sunt interpretate drept un semn că urmează o iarnă lungă şi rece, iar apariţia păianjenilor în locuinţe este adesea asociată cu pânze mai mari şi cu un sezon mai sever. Cercetătorii spun însă că activitatea acestor specii reflectă cicluri naturale de reproducere şi disponibilitate a hranei, nu previziuni climatice.
În cazul omizii „woolly bear”, folclorul leagă lăţimea dungii maronii de duritatea iernii: bandă mai lată, iarnă mai blândă; bandă îngustă, iarnă mai grea. Totuşi, această regulă nu are susţinere statistică solidă.
Prognozele sezoniere şi modelele meteorologice rămân singurele instrumente de încredere pentru anticiparea temperaturilor şi a precipitaţiilor. Meteorologia distinge şi între iarna meteorologică, 1 decembrie–28/29 februarie, şi iarna astronomică, care începe în jurul solstiţiului de 21 decembrie şi se încheie odată cu echinocţiul de primăvară.
Comentarii recente