Numărul minorilor dispăruți în România a urcat constant: din iulie 2025 până în prezent au fost înregistrate aproape 11.000 de sesizări, cu peste 1.000 mai multe decât în perioada precedentă și cu circa 500 peste nivelul de acum doi ani.
Specialiștii arată că principalele cauze pentru plecările voluntare sunt conflictele în familie, influența anturajului şi dorinţa de independenţă. Aproximativ 60% dintre sesizări privesc copii şi adolescenţi care părăsesc centre de asistenţă sau locuinţe sociale; restul cazurilor vizează plecări de acasă sau situaţii în care ultima persoană care i-a văzut a fost un membru al familiei.
Un exemplu recent este cazul unei adolescente de 15 ani din judeţul Călăraşi, dată dispărută de părinţi şi găsită de poliţişti după opt ore de căutări la locuinţa prietenului ei.
Mihaela Dinu, psiholog în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, spune că adolescenţii între 14 şi 18 ani sunt cei mai expuşi riscului şi că semnale precum retragerea, izolarea în cameră sau schimbările bruște de dispoziţie trebuie luate în seamă. Recomandarea ei este comunicarea deschisă şi un stil parental mai flexibil privind timpul liber al copiilor.
Reprezentanţii Poliţiei Române avertizează că prezenţa unui telefon mobil la un copil dispărut nu garantează localizarea imediată dacă nu există indicii că viaţa acestuia e în pericol. Pot apărea situaţii în care minorii se află în zone izolate, greu accesibile, unde se confruntă cu lipsa hranei şi riscuri din mediul înconjurător, a declarat Octavian Dan, purtătorul de cuvânt al IGPR.
O modificare legislativă, aflată în Parlament de aproape cinci ani, ar putea permite anchetatorilor obţinerea mai rapidă a datelor necesare pentru localizarea copiilor dispăruţi, chiar şi în lipsa unor indicii imediate că viaţa lor este ameninţată.
Comentarii recente