Cutremurul de magnitudine 9,0 din 11 martie 2011, produs în largul coastelor Japoniei, a avut efecte care depășesc distrugerile vizibile: studii geofizice arată că aproape întreg teritoriul Japoniei s-a deplasat cu 5–6 milimetri spre est la aproximativ 15 minute după seismul principal.
Pe lângă tsunamiul uriaș și criza nucleară de la Fukushima, rețelele GPS și stațiile geodezice au înregistrat o mișcare uniformă pe o distanță de circa 3.000 km, de la Hokkaido până la Kyushu. Geofizicianul Sunyoung Park, coordonatorul cercetării, a explicat că deplasarea a fost «aproape simultană» pe întreg arhipelagul, un comportament fără precedent la această scară.
Cercetătorii atribuie fenomenul undelor seismice ScS care au călătorit spre nucleul Pământului, s-au reflectat şi au revenit la suprafaţă după aproximativ un sfert de oră, declanșând o reacție secundară în falii deja tensionate. Deși mișcarea secundară de câțiva milimetri nu a produs daune directe, ea acoperă o suprafață mult mai mare decât ruptura inițială și poate reprezenta un factor declanșator pentru alte activări ale faliilor.
Descoperirea a fost posibilă datorită densității ridicate a rețelelor de monitorizare din Japonia: peste o mie de stații GPS și senzori permit detectarea unor deplasări foarte mici pe distanțe mari. Specialiștii avertizează că fenomene similare pot exista și în alte regiuni, dar ar putea rămâne nedetectate din lipsa unor sisteme echivalente de monitorizare.
Comentarii recente