În calendarul ortodox, cele două sărbători dedicate Maicii Domnului sunt distincte: pe 15 august se prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, numită în tradiția populară Sfânta Maria Mare, iar pe 8 septembrie este Nașterea Maicii Domnului, cunoscută drept Sfânta Maria Mică.
Adormirea Maicii Domnului marchează trecerea Fecioarei Maria la viața veșnică. Termenul „Adormire” reflectă, în teologia bisericească, credința în această trecere și are un caracter de speranță, nu doar de doliu. Relatarea despre Adormire nu apare în Scriptură, ci în Tradiția Bisericii și în textele liturgice; potrivit acesteia, apostolii au fost adunați la Ierusalim în ultimele clipe ale Maicii Domnului. Înaintea praznicului din 15 august se ține Postul Adormirii Maicii Domnului, iar în ajun, pe 14 august, se oficiază Prohodul Maicii Domnului în multe biserici.
Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, comemorează venirea pe lume a Fecioarei din părinții ei, Ioachim și Ana, și este considerată începutul etapei care pregătește nașterea lui Iisus Hristos. Această sărbătoare nu este precedată de un post special și nu este zi liberă legală în România.
În popor, denumirile „Maria Mare” și „Maria Mică” nu indică importanță diferită între praznice; ele marchează două momente separate din spiritualitatea creștină. Deși există obiceiul că unii evită să ureze „La mulți ani” pe 15 august, Biserica Ortodoxă nu interzice această urare, deoarece Adormirea este privită ca o trecere la viața veșnică. În România, majoritatea celor cu nume derivate din Maria își serbează onomastica pe 15 august, dar unii preferă 8 septembrie după obiceiuri familiale.
Comentarii recente