În 1938, România a participat pentru a treia oară consecutiv la Campionatul Mondial, desfășurat în Franța între 4 și 19 iunie. Turneul a fost ultimul mare eveniment fotbalistic înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar atmosfera din Europa era deja tensionată de evenimente politice majore.
Gazda competiției a fost aleasă în faţa Argentinei şi Germaniei, ceea ce a provocat nemulțumiri în America de Sud; Argentina şi Uruguay au refuzat să participe. Anexarea Austriei de Germania, izbucnirea războiului civil în Spania şi alte contexte politice au redus lista participanților la 15 echipe. Formatul turneului a fost eliminatoriu, direct în optimi, fără fază grupelor.
România a fost inclusă în lista celor calificate după ce adversarul din preliminarii, Egiptul, s-a retras. Lotul deplasat la Mondial cuprindea printre alții pe portarii Dumitru Pavlovici, Mircea David şi Robert Sadowsky; fundaşii Iacob Felecan, Lazăr Sfera, Rudolf Bürger şi Vasile Chiroiu; mijlocaşii Andrei Bărbulescu, Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinski şi Vintilă Cossini; atacanţii Coloman Braun Bogdan, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Ştefan Dobay şi alţii.
Prima confruntare a României la turneu a fost cu Cuba, la Toulouse, pe 5 iunie, şi s-a încheiat 3-3 (goluri Bindea, Baratky, Dobay). Nu existau reguli pentru departajare, astfel că meciul s-a rejucat pe 9 iunie. România a schimbat garnitura, însă a pierdut cu 2-1, după ce cubanezii au revenit după pauză. Eliminarea a însemnat pentru „tricolori” o calificare ratată: România nu va mai juca la un Campionat Mondial până în 1970, influențele războiului şi ale schimbărilor politice fiind factorii importanți.
Turneul din Franţa s-a încheiat cu victoria Italiei, care a învins Ungaria cu 4-2 şi a devenit prima echipă naţională care şi-a apărat titlul mondial.
Comentarii recente