Atunci când profitabilitatea scade, companiile încearcă adesea să reducă costurile cu personalul, deoarece salariile sunt ușor de măsurat şi generează economii rapide. Datele Eurostat arată totuşi că, în România, costul orar al forței de muncă a crescut cu 10,6% în 2025, până la 13,6 euro pe oră (față de 34,9 euro la nivelul UE), în timp ce productivitatea reală a muncii pe oră a urcat cu 3,9% în 2025, peste media europeană de 1,4%.
Aceste cifre ilustrează că problema nu este doar nivelul costurilor, ci şi modul în care sunt folosiţi angajaţii. Consultantul de business Sorin Spiridon atrage atenţia că o firmă poate avea procese ineficiente, activităţi administrative redundante sau un model comercial care consumă resurse disproporţionat. În aceste cazuri, tăierea efectivului reduce imediat cheltuielile, dar nu elimină cauzele structurale ale pierderilor.
Reducerile de personal pot lăsa muncă neridicată sau o vor transfera către colegi, ceea ce duce la întârzieri, erori, suprasolicitare şi scăderea calităţii serviciilor. De aceea, creşterea productivităţii în urma concedierilor se poate confunda în statistică cu o eficientizare reală, deşi în esenţă s-ar fi mutat doar povara muncii.
Consultanţii recomandă evaluarea timpului consumat pe activitate, identificarea clienţilor şi produselor cu contribuţie reală şi măsurarea costului de servire pentru tranzacţii şi comenzi. Numai astfel se poate decide corect: uneori reducerea personalului e justificată, alteori intervenţia potrivită este simplificarea proceselor, automatizarea şi reproiectarea activităţii.
Contextul macroeconomic întăreşte această necesitate: Comisia Europeană estimează o creştere economică de doar 0,1% pentru România în 2026 (0,7% în 2025), iar ocuparea forţei de muncă a început să scadă în 2025 şi ar urma să continue. Presiunea pentru reducerea costurilor va rămâne ridicată, dar deciziile trebuie bazate pe cauze, nu doar pe costuri vizibile în contabilitate.
Comentarii recente