Cutremurul de 4,8 produs luni în zona Vrancea, la ora 11:52 și la adâncimea de 124,1 km, a fost cel mai puternic seism înregistrat în România în ultimii doi ani, potrivit INFP. Seismul s-a resimțit și în București, unde, pentru scurt timp, au fost întreruperi la linii telefonice; ISU București-Ilfov a anunțat că nu s-au înregistrat apeluri de urgență și că patrulează în Centrul Vechi pentru verificări.
Inginerul constructor Matei Sumbasacu califică întreruperile telefonice drept o posibilă reacție a populației, care a sunat pentru a verifica starea celor dragi, mai degrabă decât ca semn al unei defecțiuni generate direct de cutremur. El subliniază că un seism de magnitudinea 4,9 este mult mai mic decât unul de 6,9 sau 7,0 din punct de vedere al energiei eliberate.
Sumbasacu atrage atenția însă asupra vulnerabilității structurale a fondului construit: multe clădiri din București au fost ridicate înainte de 1940 sau în deceniile următoare și au suferit reparații superficiale după cutremure, fără consolidări reale. Aceste imobile, alături de construcțiile din anii ’50–’70 cu deficiențe de proiectare sau lipsă de mentenanță, pot prezenta risc crescut de avarii grave sau prăbușiri la un seism major.
El explică că amplificarea seismică variază în funcție de structura subsolului, ceea ce face dificilă identificarea clară a celor mai expuse zone din oraș, deoarece lipsesc studii complete. În privința construcțiilor noi, Sumbasacu afirmă că normele de proiectare sunt stricte și prevăd cerințe ridicate; dacă au fost respectate, clădirile noi nu ar trebui să fie o problemă, deși încă există excepții când normele sunt grav încălcate.
În final, inginerul reamintește că, deși proiectarea poate reduce riscul, nu există clădiri 100% invulnerabile: se întâmplă cazuri izolate în care imobile care ar fi trebuit să reziste suferă avarii, iar aceste cazuri determină revizuirea normelor și a practicilor de proiectare.
Comentarii recente