Pe 16 mai 2014, agenţia Standard & Poor’s a ridicat ratingul suveran al României de la BB+ la BBB-, cu perspectivă stabilă, readucând astfel ţara în categoria „investment grade”. Decizia a fost rezultatul unei ajustări pe mai mulţi ani, începută în timpul crizei financiare globale din 2008.
În octombrie 2008, S&P retrogradase România de la BBB- la BB+, invocând riscuri majore pentru economia reală, creşterea îndatorării sectorului privat şi dependenţa de finanţarea externă. Accesul redus la finanţare a condus, în 2009, la un acord stand-by cu FMI de circa 12,9 miliarde de euro, parte dintr-un pachet mai larg destinat stabilizării financiare.
Urmarea a fost o perioadă severă de ajustare: în 2010 au fost reduse cu 25% salariile din sectorul public, s-a majorat TVA de la 19% la 24% şi s-au tăiat transferuri sociale. Consolidarea fiscală a continuat, iar în 2013 deficitul bugetar coborâse sub 3% din PIB; pentru 2014 s-a stabilit o ţintă de 2,2%, iar deficitul efectiv a fost ulterior calculat la 1,9% din PIB.
Pe partea externă, datoria externă a scăzut semnificativ, de la 74,4% din PIB în 2012 la 59,9% în 2014, iar contul curent s-a redus la aproximativ 1–1,5% din PIB. Alte elemente care au îmbunătăţit profilul de risc au fost întărirea cadrului fiscal, reformele în companiile de stat (printre care listarea Romgaz) şi stabilitatea crescută a sistemului bancar prin majorări de capital şi provizionare.
În ansamblu, revenirea în „investment grade” nu a fost determinată de o măsură izolată, ci de corectarea dezechilibrelor fiscale şi externe şi de reformele implementate între 2008 şi 2014.
Comentarii recente