Numărul persoanelor de vârstă activă scade în multe economii dezvoltate, în timp ce proporţia pensionarilor creşte, generând presiuni asupra pensiilor, sănătăţii şi finanţelor publice. Europa şi Japonia sunt deja avansate în acest proces, iar China se alătură rapid acestei tendinţe.
Pe măsură ce intră pe piaţa muncii generaţii mai mici, baza contribuabililor se restrânge, iar cheltuielile pentru pensii şi servicii medicale cresc. Creşterea economică va depinde tot mai mult de productivitate şi de capital, nu de extinderea forţei de muncă, spune analistul Raul Putilean.
Datele arată dimensiuni importante ale schimbării: Japonia avea 29,3% din populaţie peste 65 de ani în 2024, iar rata fertilităţii în UE a ajuns la 1,34 copii per femeie în 2024. OECD estimează o scădere de circa 8% a populaţiei active în zona sa între 2023 şi 2060, cu declinuri de peste 30% în unele ţări din Europa Centrală şi de Est.
Răspunsurile posibile includ creşterea vârstei de pensionare, stimularea participării la muncă, imigraţia, majorarea taxelor sau utilizarea datoriei publice — niciuna însă nu anulează complet efectul demografic. Totodată, tehnologia (automatizarea, robotica, inteligenţa artificială) devine esenţială pentru a menţine producţia şi productivitatea într-o economie cu mai puţini lucrători.
Divergenţele regionale sunt evidente: India încă beneficiază de o populaţie activă numeroasă, în timp ce China vede scăderea natalităţii şi o populaţie în vârstă tot mai mare. Pentru investitori, îmbătrânirea schimbă cererea şi oportunităţile: sectoare precum sănătatea, farmaceuticele, asigurările şi tehnologia pentru creşterea productivităţii sunt avantajoase, dar demografia nu înlocuieşte analiza companiei şi competitivitatea acesteia.
Comentarii recente