Podul de la Cosmești, proiectat de Anghel Saligny şi finalizat în 1888, a fost una dintre cele mai remarcabile construcţii inginereşti din România sfârşitului de secol XIX. Construcţia, cu două niveluri — calea ferată deasupra şi drumul rutier dedesubt — a fost realizată între 1885 şi 1888, elementele metalice fiind aduse din Viena şi transportate pe Dunăre până la Galaţi şi Brăila.
Tehnica folosită la fundaţii a inclus aerul comprimat sub clopot, iar podul a funcţionat aproape 30 de ani. Pe 2 august 1917 Armata Română a decis dinamitatea construcţiei pentru a împiedica trupele germane să traverseze Siretul; în perioada 29 iulie–6 august 1917 generalul Eremia Grigorescu a condus rezistenţa din zonă.
După Primul Război Mondial, pe picioarele vechiului pod a fost montată o punte provizorie folosită până în 1924, iar între 1921 şi 1924 s-a edificat al patrulea pod, cel existent astăzi. Acesta a suferit avarii în cutremurul din noiembrie 1940; o pilă a fost crăpată şi consolidată provizoriu, circulaţia feroviară desfăşurându-se temporar cu restricţii de viteză.
La peste un secol de la construirea actualei structuri, zona urmează modernizări: podul existent va rămâne pentru trafic feroviar, iar grupul UMB va construi un pod rutier nou. Ministerul Transporturilor a emis autorizaţia de construire pe 19 mai; lucrările autorizate au valoarea de 125,5 milioane lei, fără TVA, şi un termen de execuţie de 24 de luni. Amplasamentul se află pe DN24, între km 6+870 şi 12+470, pe raza municipiului Tecuci şi a comunei Cosmeşti, judeţul Galaţi.
Anghel Saligny (1854–1925) rămâne unul dintre pionierii ingineriei româneşti, cunoscut pentru proiectele de poduri, silozuri din beton armat şi lucrările la docuri şi căi ferate din a doua jumătate a secolului XIX.
Comentarii recente