Nicolae Minovici (n. 23 octombrie 1868, Râmnicu Sărat – d. 26 iunie 1941) a fost medic, cercetător în medicină legală, inițiator de instituții sociale și colecționar de artă populară. Provenit dintr-o familie de aromâni, a fost unul dintre cei șapte copii ai lui Ștefan Minovici; frații săi, Mina și Ștefan, au devenit de asemenea personalități în medicină și chimie.
Inițial pus pe drum artistic, după Liceul „Sfântul Sava“ și Școala de Belle Arte, Minovici s-a îndreptat spre medicină la insistențele fratelui Mina. A obținut doctoratul în 1898 cu lucrarea „Tatuajurile în România“. Între 1899 și 1901 a lucrat la instituții medicale din Berlin, experiență care i-a consolidat viziunea pentru instituții medicale moderne.
În 1902 a înființat un Birou de asistență socială, iar în 1906 a creat Societatea „Salvarea“, punând bazele unui serviciu modern de intervenție medicală de urgență. Proiectul a condus, în cele din urmă, la înființarea unui Spital de Urgență inaugurat în 1934. De asemenea, a revoluționat medicina legală prin studii aplicate privind identificarea victimelor și a cauzelor morții.
Minovici a militat împotriva charlatanilor și clinicilor improvizate, organizând controale publice și eliminând reclamele înșelătoare din presă. A ocupat și funcții administrative: în 1927 a fost ales primar al Sectorului III Albastru din București, unde a intervenit pentru salubrizare, parcări, toalete publice și adăposturi sociale. Tot el a înființat cămine pentru mame necăsătorite și instituții de reintegrare pentru femeile din stradă.
Pasionat de tradiție, a colecționat timp de decenii obiecte de artă populară; în 1906 și-a transformat vila de pe Șosea în primul muzeu de artă populară din București, donând apoi colecția Municipalității în 1937. A lăsat în urmă instituții medicale, lucrări științifice și un muzeu, reflectând o viziune care îmbina medicina, educația și grija socială.
Comentarii recente