Kaja Kallas a nominalizat recent 33 de ambasadori ai Uniunii Europene şi 7 adjuncţi ai şefilor de delegaţie, într-un sistem care însumează 145 de misiuni externe ale Bruxelles-ului. România nu figurează printre noile desemnări, iar absenţa a stârnit critici din partea specialiştilor în diplomaţie.
Prof. Gabriela Ciot, expert în negocieri internaţionale şi fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, atrage atenţia că lipsa unor reprezentanţi români reflectă, în primul rând, o diplomaţie pasivă şi o poziţie naţională neclară. Ultima dată când un român a fost numit într-o asemenea funcţie europeană a fost în 2024, când Josep Borrell l-a desemnat pe Denisa Elena Ionete ambasador în Djibouti.
Ciot subliniază că nu e vorba de o conspiraţie împotriva României, ci de incapacitatea autorităţilor de a formula politici externe proactive. Schimbarea priorităţilor UE către Apărare şi Digitalizare rămâne insuficient reflectată în instrucţiunile trimise de la Bucureşti, care continuă să se concentreze preponderent pe absorbţia fondurilor de coeziune şi a subvenţiilor agricole.
Ca exemplu al irelevanţei, Gabriela Ciot remarcă faptul că preşedintele Finlandei, Alexander Stubb, a omis să includă România între statele vecine Ucrainei care trebuiau consultate înainte de negocierile cu Rusia, deşi România are cea mai lungă frontieră comună cu Ucraina.
Expertul evidenţiază şi probleme structurale: bugete insuficiente ale MAE, neînţelegerea unor concepte-cheie precum «rezilienţa» şi lipsa unor proiecte strategice pentru integrarea unor viitori membri, cum ar fi Republica Moldova. Ciot propune ca România să vină cu iniţiative privind integrarea în piaţa unică, consolidarea frontierei estice şi o abordare pe termen lung care să includă şi ideea unei federalizări negociate a UE.
Pentru a recâştiga influenţă, România trebuie să-şi definească priorităţi clare în domeniul apărării şi al digitalizării, să prioritizeze finanţarea diplomaţiei şi să dezvolte proiecte care valorifică oportunităţile oferite de bugetul european, nu doar să se limiteze la absorbţia fondurilor curente, concluzionează Gabriela Ciot.
Comentarii recente