Un studiu publicat în septembrie 2026 în revista Science Advances arată că nu doar ce mâncăm contează, ci și cine ne stă alături la masă. Cercetătorii vorbesc despre „fiziologie socială” — influenţa prezenţei unei persoane apropiate asupra reglării unor funcţii de bază ale organismului.
Într-un experiment privind răspunsul glicemic au participat 108 persoane care au consumat 102 grame de pâine albă (echivalentul a 50 g de carbohidraţi). Cercetătorii au monitorizat glicemia timp de două ore. Participanţii au mâncat atât singuri, cât şi în prezenţa partenerului de cuplu; în această a doua situaţie creşterea glicemiei a fost mai mică, iar revenirea la nivelul iniţial mai rapidă.
Studiile au testat şi reacţia la frig şi la stres: prezenţa unei persoane apropiate a fost asociată cu o reglare fiziologică mai eficientă. Autorii subliniază însă că acest efect nu înlocuieşte o alimentaţie echilibrată, mişcarea sau îngrijirea medicală.
Psihoterapeutul drd. Victor Toriani explică că efectul nu poate fi redus la simpla atingere sau la diferenţe ale markerilor nervoşi. „Masa luată împreună nu e doar un obicei social, ci pare să aibă un efect măsurabil, biologic”, spune el.
La locul de muncă, mesele se consumă frecvent în faţa laptopului, iar „alimentaţia distrasă” reduce semnalele pe care creierul le primeşte despre ce şi cât mâncăm. Aceasta e asociată cu recunoaştere redusă a saţietăţii şi cu tendinţa de a mânca mai mult ulterior în zi.
Toriani notează şi legătura dintre emoţii şi alimentaţie: mâncatul emoţional apare când scopul mesei devine reglarea unei stări interioare, nu stingerea foamei fiziologice. Astfel pot apărea cicluri de restricţie urmate de pierderea controlului.
Specialiştii explică că preferinţele pentru a mânca în prezenţa unor persoane sau nu se formează prin repetiţie — mese relaxate leagă prezenţa cu sentimentul de siguranţă, pe când întâlnirile tensionate pot reduce pofta de mâncare. De asemenea, în grup apare imitaţia socială, care influenţează cantitatea şi ritmul consumului.
Sociologul Alex Dincovici atrage atenţia asupra transformării mesei alimentare odată cu serviciile de livrare: gătitul şi consumul familial pierd din semnificaţie, iar mâncarea devine adesea o marfă, nu o experienţă comună. Psihoterapeuta Laura Găvan subliniază rolul afectiv al pregătirii mesei ca formă de grijă nerostită.
Exemple din practică arată că adesea primul lucru de schimbat nu e meniul, ci contextul: cine stă la masă şi cât de atent suntem. Toriani relatează cazul unei persoane care, după ce a început să ia o singură masă zilnică de 15–20 de minute fără telefon sau laptop, a înregistrat o scădere semnificativă a gustărilor ulterioare, pentru că creierul a avut timp să proceseze masa.
Concluzia comună: a nu mânca în fugă şi a reduce distragerile, plus a împărţi mesele cu cineva apropiat, pot aduce beneficii atât pentru digestie, cât şi pentru starea generală de bine.
Comentarii recente