Generalul (r) Virgil Bălăceanu acuză întârzieri repetate în programele de înzestrare şi prioritizarea contractelor externe în defavoarea industriei româneşti, ceea ce a dus la eşecul programat pentru 2025 de a securiza Dunărea împotriva dronelor. El arată că firme româneşti care oferiseră soluţii antidronă au fost ignorate sau contactate cu întârziere.
Bălăceanu dă exemple concrete: contractul cu Rheinmetall, de 328 milioane euro, pentru modernizarea a patru sisteme tip Skynex, prevăzuse livrarea a două baterii până în 2025 şi a celorlalte două în 2026, însă acestea nu au sosit. De asemenea, şapte sisteme Watchkeeper X de la Elbit, programate pentru iunie 2025, nu au fost livrate, deşi unele componente urmau să fie asamblate parţial în România.
Generalul subliniază că modernizarea sistemelor cu tunuri 2×35 mm, radare Gap Filler şi muniţii dedicate ar fi crescut capabilităţile antidrone şi C-RAM ale Armatei. În schimb, achiziţiile întârziate sau nefinalizate, precum şi neintegrarea unor sisteme donate (MEROPS) au lăsat goluri în apărarea antiaeriană.
Există şi excepţii: companii româneşti precum Blue Space Technology şi Autonomous Flight Technology au propus şi dezvoltat soluţii (Silenta, Noctua, platforma VLAH), dar accesul lor pe piaţa internă rămâne limitat. Bălăceanu avertizează că, fără contracte interne, aceste firme vor avea dificultăţi în supravieţuire.
Incidentul din Galaţi, când o dronă s-a prăbuşit pe un bloc pe 29 mai, şi convocarea CSAT de către preşedintele Nicușor Dan au readus în prim‑plan consecinţele întârzierilor din înzestrare.
Comentarii recente