O discuţie pornită pe reţelele sociale a readus în atenţie viaţa de zi cu zi în România anilor 1970, perioadă pe care mulţi o descriu ca mai suportabilă decât anii ’80, dar încă marcată de constrângerile regimului comunist.
Comentatorii care au trăit acea perioadă povestesc că alimentele şi hainele se găseau mai uşor, locurile de muncă erau asigurate, iar statul investea în educaţie, industrie şi tehnologie. Multe familii venite din mediul rural au beneficiat atunci de electrificare, acces sporit la servicii medicale şi locuinţe cu condiţii urbane.
Totodată, participanţii la discuţie remarcă că prosperitatea din anii ’70 a fost susţinută în mare măsură de credite externe şi de o strategie industrială orientată spre industria grea, uneori ineficientă. Problemele economice au crescut după 1975, iar şocurile din a doua parte a deceniului (cutremurul din 1977, seceta, productivitatea redusă) au agravat dezechilibrele.
Un studiu publicat de Biblioteca Congresului SUA arată că, în anii 1960–1970, România a înregistrat o industrializare şi urbanizare accelerate, creşterea accesului la educaţie şi o reducere semnificativă a analfabetismului. În acelaşi timp, dependenţa de resurse energetice ieftine şi de împrumuturi externe a făcut economia vulnerabilă la creşterea costurilor internaţionale.
În 1980 datoria externă era de circa 11 miliarde dolari, iar decizia conducerii de a o achita anticipat a condus, în anii ’80, la restricţii severe: limitarea importurilor, raţionalizarea alimentelor, întreruperile de energie şi scăderea nivelului de trai. Achitarea integrală a datoriei a fost anunţată în aprilie 1989, după ce populaţia plătise deja preţul austerităţii.
Comentarii recente