28 august 1870 marchează inaugurarea căii ferate Simeria–Petroșani, linie care a pus în legătură centrul Transilvaniei cu Valea Jiului și a devenit ulterior parte a unei magistrale care traversează Carpații. Proiectul, început în jurul anului 1866, a transformat o regiune montană izolată într-un important areal minier şi industrial.
Construcţia liniei, proiectată inițial pentru aproximativ 80 km între Simeria şi Vulcan şi modificată pentru a ajunge la Petroșani, a implicat peste 4.000 de muncitori, multe surse contemporane menţionând mii de italieni specializaţi în zidărie şi lucrări de artă. Antrepriza a fost condusă de baronii Klein și Seppel din Austria, iar muncitorii italieni au fost cantonati în colonii la Bănița, Merișor şi Crividia.
Lucrările au întâmpinat mari dificultăţi tehnice: alunecări de teren, rambleuri instabile şi necesitatea executării, faţă de cele trei tuneluri planificate iniţial, a încă şapte tuneluri suplimentare. Eforturile au fost justificate de accesul la vastele zăcăminte de cărbune din Valea Jiului, semnalate încă din 1862 de geologul David Ansted, şi de planurile de dezvoltare a industriei siderurgice la Hunedoara.
Pentru localnici, primul tren a fost o minune: locomotiva „22 Hațeg” a parcurs traseul în aproape cinci ore, iar presa epocii a comparat peisajele şi realizările inginereşti cu cele de la Semmering. Traseul urmează în mare parte valea Streiului şi trece prin Călan, Hațeg, Pui, Baru, Crivadia şi Băniţa, sectorul montan fiind considerat cel mai spectaculos şi dificil.
De la 1948, magistrala a fost prelungită din Petroșani prin Defileul Jiului până la Bumbești-Jiu, asigurând legătura feroviară dintre Transilvania şi Oltenia.
Comentarii recente