Profesorul Alain Goriely, de la Universitatea Oxford, pune la îndoială explicațiile clasice despre motivele pentru care arhitecții antici au introdus curburile subtile în Partenon. După analize matematice, el susține că presupusele iluzii optice pe care ar fi trebuit să le corecteze aceste detalii sunt inexistente sau atât de slabe încât nu ar fi observabile de la distanța de la care vizitatorii privesc monumentul.
Un exemplu este stilobatul: măsurătorile arată că marginile sale lungi nu sunt complet drepte, ci urcă în centru cu aproximativ şase centimetri. Teoria tradițională spune că această arcuire corecta impresia de lăsare la mijloc. Goriely afirmă însă că nu a găsit dovezi că liniile orizontale lungi produc în mod natural un astfel de efect vizual.
De asemenea, cercetătorul analizează entaza coloanelor, adică bombarea ușoară spre exterior de circa 18 milimetri. Ipoteza uzuală este că această bombare contracarează o iluzie care ar face coloanele să pară mai subțiri în centru; Goriely concluzionează că asemenea iluzii nu sunt demonstrabile în cazul Partenonului și că efectul ar fi greu de perceput.
În lucrarea sa, „The illusion of illusions: There are no optical corrections in the Parthenon”, publicată în Royal Society Open Science, autorul urmărește originea interpretărilor până la Vitruvius, scriitor roman din secolul I î.Hr. Goriely admite că a ajuns la această concluzie după o cercetare mult mai amplă decât anticipase: „Am căzut într-o gaură de iepure”.
El nu revendică o explicație definitivă pentru aceste forme; propune însă cauze practice sau estetice, precum drenajul apei pentru curba bazei sau o preferință estetică pentru ușoare bombări ale coloanelor. Goriely îndeamnă cititorii să verifice vizual și să nu accepte automat explicațiile consacrate.
Comentarii recente