Olimpiada longevității: biohackeri care urmăresc încetinirea îmbătrânirii biologice

O competiție neconvențională numită Rejuvenation Olympics reunește aproape 15.000 de participanți din zeci de ţări care îşi monitorizează constant sănătatea biologică şi aplică regimuri complexe de dietă, exerciţii şi suplimente pentru a încetini îmbătrânirea organismului.

Cel mai bine clasat este antreprenorul american Bryan Johnson, care a spus că a cheltuit aproximativ 1,5 milioane de lire sterline într-un an pentru intervenţii menite să încetinească procesul de îmbătrânire. În clasament, Johnson are un ritm estimat de îmbătrânire de 0,503, calculat pe baza unor teste epigenetice efectuate pe probe de sânge şi salivă. Recent el a fost diagnosticat cu gastrită autoimună, pe care o leagă, printre altele, de alimentaţia din tinereţe şi de episoade de stres şi depresie.

Printre alţi participanţi se numără britanicul Dean Frost, în vârstă de 36 de ani, care investeşte circa 8.500 de lire sterline pe an în programul său şi ocupă locul 17 în clasament, cu un scor de 0,64. Rutina sa include aproximativ 20 de suplimente, post intermitent, antrenamente de 90 de minute şi saună, consum de produse organice şi utilizarea unui covoraş PEMF.

Annie Nosh, 35 de ani, din New York, a ajuns la un moment dat pe locul al doilea mondial şi estimează cheltuieli anuale de până la 7.500 de lire sterline; ea ia zilnic 16 suplimente şi efectuează trei teste biologice pe an. Brooke Paulin, din Chicago, a raportat un ritm de îmbătrânire uşor mai scăzut decât al lui Johnson după adoptarea unor măsuri pentru reducerea expunerii la factori nocivi.

Participanţii din Rejuvenation Olympics trebuie să trimită trei teste epigenetice prin TruDiagnostic, fiecare costând între aproximativ 370 şi 630 de lire sterline şi măsurând până la 180 de biomarkeri. Organizatorii folosesc aceste rezultate pentru a estima vârsta biologică, ritmul de îmbătrânire şi pentru a propune intervenţii.

Cercetători citaţi în material avertizează că multe practici din comunitatea biohackerilor nu au încă dovezi clinice solide şi pot prezenta riscuri. Ei subliniază nevoia unor studii riguroase pe perioade lungi pentru a valida eficienţa intervenţiilor şi menţin că adevăratul progres va veni din cercetare clinică susţinută, nu din experimente individuale spectaculoase.