Războiul din Ucraina şi conflictele din Orientul Mijlociu au determinat statele europene şi industria de apărare să regândească strategiile privind stocurile de rachete şi sistemele antiaeriene. Beneficiarii caută soluţii mai ieftine, produse în serie, care să completeze complexele scumpe şi sofisticate existente.
În prezent, producătorii şi start-up-urile din Europa plănuiesc să reducă costul unei interceptări la circa 1–2 milioane de euro şi să realizeze, pe rând, mii de rachete şi interceptoare. Exemple recente includ comenzile ţărilor de Jos către Destinus — 700 de rachete Ruta Block 2 în valoare de 250 de milioane de euro pentru Ucraina — şi contractele britanice pentru interceptoarele Skyhammer produse de Cambridge Aerospace.
Reprezentanţii industriei afirmă că provocarea principală nu mai este proiectarea rachetelor, ci crearea unei capacităţi industriale capabile să producă, certifică şi reînnoiască rapid componentele la scară mare. Cambridge Aerospace a atras 300 de milioane de dolari pentru extinderea producţiei şi vizează 2.500 de interceptoare pe lună; Frankenburg îşi propune până la 100 de rachete pe zi şi 1.500 de unităţi în 2026.
Problemele rămân însă semnificative: lanţuri de aprovizionare tensionate, deficit de materii prime şi componente electronice, costuri energetice ridicate şi lipsă de personal calificat. Statele membre NATO şi Uniunea Europeană au majorat angajamentele financiare pentru a susţine extinderea industriei de apărare.
Comentarii recente