Valul de atacuri lansat miercuri dimineață de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) asupra unor baze americane din regiune este interpretat de analiști drept o escaladare calibrată, menită mai degrabă să transmită mesaje politice și militare decât să declanșeze un război total. Iranul afirmă că a vizat obiective americane din state arabe gazdă, între care Iordania, Bahrain și Kuweit, ca răspuns la raiduri aeriene ale SUA în apropierea Strâmtorii Ormuz.
Presa internațională, citând surse militare, notează că loviturile americane anterioare au vizat zone strategice din Iran, inclusiv insula Qeshm și Bandar Abbas. Autoritățile iraniene nu au oferit încă date oficiale privind pagubele, iar Washingtonul nu a confirmat amploarea atacurilor.
Un incident conex a fost prăbușirea, marți, a unui elicopter american Apache în zona Strâmtorii Ormuz; președintele Statelor Unite, Donald Trump, a confirmat că piloții au supraviețuit și au fost evacuați cu răni ușoare.
Ioana Mateș, expertă în relații internaționale, apreciază că schimbul de atacuri seamănă cu tatonări militare și rămâne posibilitatea continuării negocierilor. Un punct central rămâne programul nuclear iranian: SUA cer suspendarea îmbogățirii uraniului pe termen lung (până la 20 de ani), în timp ce Teheranul ar putea accepta limitări privind componentele militare, dar nu renunțarea totală la capacitățile nucleare civile sau materiale deja existente.
Pe plan economic și logistic, Iranul folosește și alte instrumente de presiune, precum discuțiile despre eventuale taxe pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, măsură văzută ca potențial paravan de negociere. Mateș avertizează că reziliența economică și militară a Iranului, consolidată după ani de sancțiuni, face improbabilă o rezolvare rapidă a tensiunilor fără negocieri largi care să includă și actorii proxy din regiune.
Comentarii recente