Mingea folosită la turneele finale ale Cupei Mondiale a suferit transformări majore între 1930 şi prezent: de la baloane din piele cusute manual, cu şiret, la mingi lipite termic şi echipate cu senzori care transmit date către VAR. Pentru ediţia din acest an FIFA a aprobat modelul Adidas „Trionda”, prezentat pe 2 octombrie 2025; numele, din spaniolă, înseamnă „trei valuri”.
Forul mondial a menţionat accente aurii care evocă trofeul FIFA şi elemente reprezentative pentru gazdele turneului: frunza de arţar (Canada), vulturul (Mexic) şi o stea (Statele Unite). Mingea are cusături adânci pentru stabilitate, pictograme în relief pentru aderenţă şi un senzor de mişcare la 500 Hz pentru urmărirea în timp real a traiectoriei.
Istoria oficială începe la finala din 1930, când s-au folosit două mingi, „Tiento” şi „T-Model”. De atunci, modele precum „Federale 102” (Italia 1934), „Allen” (Franţa 1938) sau „Duplo T” (Brazilia 1950) au marcat evoluţii tehnice: introducerea valvei, reducerea şiretului şi diversificarea numărului de panouri.
Din 1970 toate mingile Cupei Mondiale sunt produse de Adidas. Modele emblematice includ „Telstar” (1970), „Tango” (1978), „Questra” (1994), „Teamgeist” (2006) şi „Jabulani” (2010). „Brazuca” (2014) a fost prima denumită de fani, iar „Al Rihla” şi „Al Hilm” au folosit cerneală şi adezivi pe bază de apă la Qatar 2022.
Originea mingilor moderne se leagă de Anglia: William Gilbert a construit primele baloane din vezici de porc, iar răspândirea vezicilor de cauciuc a venit odată cu vulcanizarea lui Charles Goodyear în secolul XIX.
Comentarii recente