Din 15 septembrie 2026, instanţele din România vor aplica un mecanism nou pentru gestionarea fluxului de cauze: calcularea unei capacităţi de procesare pentru fiecare instanţă şi înscrierea dosarelor care depăşesc această capacitate într-un registru de aşteptare.
Capacitatea este determinată pe baza numărului de judecători care lucrează efectiv şi a nivelului instanţei. Valorile finale de referinţă sunt: 288 dosare/an pentru un judecător de judecătorie, 192 pentru un judecător de tribunal şi 119 pentru un judecător de curte de apel. Aplicarea se face gradual: în primul an (15.09.2026–14.09.2027) se foloseşte dublul acestor repere, în al doilea an se aplică cu 50% peste nivelul final, iar din 15.09.2028 intră în vigoare cifrele finale.
Mecanismul nu impune o „normă” individuală rigidă, ci stabileşte capacitatea instanţei. Dacă într-o zi se înregistrează mai multe dosare decât permite capacitatea zilnică calculată, excedentul rămâne în registru şi primeşte prioritate în zilele următoare, în ordinea înregistrării. Capacitatea nefolosită se reportează.
Există excepţii: anumite cauze considerate prioritare şi categorii de dosare sunt repartizate imediat, indiferent de capacitate. Preşedintele instanţei sau al secţiei poate, în situaţii excepţionale, decide repartizarea prioritară a unui dosar din registru dacă întârzierea ar afecta drepturi fundamentale sau ar produce prejudicii grave.
Documentele justificative arată că volumul cauzelor noi în România a crescut cu peste 27% între 2020 şi 2024, iar numărul de magistraţi şi grefieri a rămas, în mare parte, la acelaşi nivel, motiv pentru care autorii metodologiei susţin că este necesar un mecanism care să coreleze volumul de muncă cu resursele disponibile.
Comentarii recente