România a făcut parte din cele patru reprezentative europene care au acceptat invitaţia la primul Campionat Mondial din 1930, găzduit de Uruguay. Decizia participării a fost facilitată de regele Carol al II‑lea, care a garantat păstrarea locurilor de muncă pentru fotbalişti pe durata deplasării.
Lotul plecat la Montevideo era format din 15 titulari şi patru rezerve, condus de antrenorul Constantin Rădulescu şi avându‑l căpitan pe Rudy Wetzer. Echipa folosea sistemul 1‑2‑3‑5, specific epocii.
Drumul până în Uruguay a durat aproximativ 20 de zile: cinci zile cu trenul până la Genova şi 14 zile de traversare a Atlanticului cu transatlanticul Conte Verde. În grupă, România a întâlnit Peru şi Uruguay.
Pe 14 iulie 1930, România a debutat cu 3-1 în faţa Peruului. Adalbert Deşu a marcat primul gol românesc în istoria Mondialelor încă din primul minut, iar Nicolae Kovács a stabilit scorul în minutul 89. Meciul a fost marcat însă de durităţi: Adalbert Steiner a suferit o fractură dublă, iar Constantin Stanciu şi‑a deplasat rotula, dar s‑a întors pe teren şi a marcat cu piciorul accidentat.
În 21 iulie, Uruguay, gazda şi favorita, a învins România cu 4-0 pe Estadio Centenario. Uruguay avea să câştige primul titlu mondial, iar România s‑a întors acasă cu o victorie şi convingerea că fotbalul românesc poate concura la nivel înalt.
Comentarii recente