După ce a reușit să provoace căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, Partidul Social Democrat se confruntă cu consecinţe importante: partidul trebuie să renunţe la portofoliile din Executiv şi, în acelaşi timp, analizează susţinerea pentru Eugen Tomac, apropiat al fostului preşedinte Traian Băsescu, drept candidat la funcţia de prim-ministru.
Politologul Cristian Pîrvulescu spune că beneficiile obţinute de PSD prin înlăturarea lui Bolojan trebuie cântărite faţă de costurile unei perioade prelungite de instabilitate. Nominalizarea lui Tomac şi opţiunea pentru un cabinet tehnocrat sunt, în opinia sa, compromisuri improvizate care complică guvernarea şi relaţia Executiv–Parlament.
Pîrvulescu critică metoda folosită de PSD pentru îndepărtarea premierului, considerând-o o eroare strategică: partidul ar fi trebuit, după demisiile miniştrilor, să aştepte expirarea termenului de 45 de zile pentru interimate, perioadă în care schimbările din componenţa cabinetului ar fi putut forţa un vot de încredere în Parlament.
Analistul mai atrage atenţia că interpretările constituţionaliştilor au fost divergente privind consecinţele acestei perioade de interimat, iar decizia PSD de a grăbi procedura a fost o eroare de calcul. Totodată, Pîrvulescu apreciază că valul de simpatie pentru Ilie Bolojan, exprimat prin creşterea încrederii publice în ultimele săptămâni, are un caracter conjunctural şi este de aşteptat să se estompeze treptat.
Comentariile sale includ şi observaţii asupra strategiei de comunicare a lui Bolojan, pe care o compară cu abordări de tipul „There Is No Alternative” şi asupra limitelor procentelor de susţinere în politica românească contemporană.
Comentarii recente