Anul 2026 aduce presiuni puternice asupra mediului de afaceri românesc: creșterea poverii fiscale, scăderea consumului şi volatilitatea piețelor pun mii de companii în dificultate. Instanțele comerciale tratează acum un flux crescut de dosare care pot decide soarta firmelor și a angajaților lor.
Judecătorul sindic trebuie să distingă între dificultatea temporară, recuperabilă prin măsuri de restructurare, şi degradarea structurală, când o firmă funcționează în mod sistemic pe pierdere şi piaţa nu mai are nevoie de produsele sau serviciile sale.
Datele Registrului Comerțului arată deteriorarea mediului de afaceri încă din primele luni ale anului. După 2025, când peste 7.500 de firme au intrat în incapacitate de plată, începutul lui 2026 a adus aproape 1.100 de insolvenţe noi în ianuarie–februarie, o creștere de peste 13% față de aceeaşi perioadă a anului precedent.
Dizolvările voluntare au crescut semnificativ: peste 5.400 de societăți şi-au închis activitatea doar în ianuarie, o majorare de 47%.
Sectoarele cele mai afectate sunt comerţul, construcţiile şi industria prelucrătoare. În aceste condiţii, tot mai mulţi antreprenori apelează la instanţă pentru protecție împotriva creditorilor, solicitând reorganizare judiciară.
Potrivit specialiştilor, o dificultate temporară apare când o companie comercial viabilă se confruntă cu un şoc de lichiditate — de exemplu, întârzieri majore la încasări de la un client important sau o obligaţie fiscală neaşteptată. Dacă piaţa există şi activitatea generează valoare, intervenţia rapidă prin mecanisme de prevenţie şi restructurare poate salva afacerea.
Degradarea structurală înseamnă, în schimb, pierderi sistematice, modele de business învechite, datorii care depăşesc semnificativ activele şi absenţa perspectivei pe piaţă. Menţinerea artificială a unor astfel de firme poate amplifica pagubele asupra creditorilor şi economiei.
Magistratul se bazează pe rapoartele administratorilor judiciari, expertize economice şi pe evaluarea pieţei pentru a decide dacă aprobă un plan de reorganizare sau pronunţă falimentul. Evaluarea trebuie să includă şi identificarea eventualelor abuzuri: „Din păcate, practica demonstrează că mulți administratori folosesc procedura insolvenței cu rea-credință, doar pentru a bloca executările silite și a trage de timp în mod artificial”, spune Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant.
Neacșu atrage atenţia că o atitudine excesiv precaută din partea instanţelor poate descuraja folosirea instrumentelor de prevenţie şi poate împiedica acumularea unei jurisprudenţe pozitive, iar această reticenţă afectează apoi antreprenorii, avocaţii şi practicienii de restructurare.
Salvarea firmelor viabile păstrează locuri de muncă şi stabilitate locală, iar falimentul rapid al companiilor ireparabile igienizează piaţa şi eliberează resurse pentru afaceri performante. Perspectivele pentru a doua jumătate a anului 2026 rămân dificile: modificările legislative şi costurile mai mari ale creditării vor accelera o selecţie dură în economie.
O analiză recentă arată că în primul trimestru peste 1.600 de societăți au intrat în incapacitate de plată, acumulând datorii de aproape 2,74 miliarde de lei şi afectând peste 7.000 de locuri de muncă. Experţii recomandă antreprenorilor să apeleze din timp la specialişti în restructurare, pentru a putea demonstra instanţei că businessul mai are un viitor.
Riscurile majore provin din combinarea costurilor logistice şi energetice ridicate, termenele lungi de încasare şi marjele înguste de profit. Când aceste factori se suprapun, expunerea la risc creşte şi tot mai multe companii ajung la marginea prăpastiei financiare.
Comentarii recente