La 18 ani de la prăbușirea Lehman Brothers din 15 septembrie 2008, riscurile care pot destabiliza economia mondială au evoluat, nu au dispărut. Sistemul bancar este mai bine capitalizat și mai strict supravegheat, însă sectorul financiar non-bancar a crescut masiv și aduce noi vulnerabilități.
România are astăzi o economie mult mai mare decât în 2008: PIB-ul este de 3,8 ori mai mare, iar salariul mediu brut de 6,2 ori, conform analizei citate. Totuși, datoria publică raportată la PIB este aproape de cinci ori mai mare decât în 2008, iar deficitele bugetare sunt mai greu de finanțat într-un context global cu costuri de împrumut ridicate.
În perioada post-2008, reglementările bancare s-au înăsprit, dar o parte a finanțării s-a mutat în afara sistemului bancar tradițional. Potrivit Financial Stability Board, sectorul non-bancar avea active de 256,8 trilioane de dolari în 2024, ceea ce sporește riscul de transmitere a șocurilor prin fonduri de private equity, hedge funds sau credit privat.
Amintirile crizei de acum aproape două decenii rămân: în România, salariile bugetarilor au fost reduse atunci cu 25%, TVA a crescut cu cinci puncte procentuale, prețurile locuințelor au scăzut cu peste 50%, iar indicele BET a pierdut peste 80%. Fragilitatea declanșată de pierderea încrederii și contracția creditării a condus la intervenții fără precedent ale băncilor centrale și guvernelor.
Contextul actual al dobânzilor este foarte diferit: randamentele titlurilor de stat americane pe 10 ani s-au apropiat de 5%, ceea ce pune presiune pe piețele de capital și pe activele riscante. În aceste condiții, o relaxare a politicii monetare trebuie să țină seama nu doar de stabilitatea financiară, ci și de evoluția inflației.
„Un efect neanticipat al regulilor mai stringente a fost migrarea finanțării în afara intermedierii clasice”, explică Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România. El avertizează că, deși banca nu mai reprezintă singurul punct vulnerabil, interconexiunile dintre bănci, fonduri, piețe de capital şi sectorul public pot amplifica riscurile.
Pe scurt, diferenţa faţă de 2008 este că riscurile nu mai sunt concentrate într-un singur punct al sistemului financiar. Lichiditatea şi încrederea rămân cruciale: o problemă localizată poate deveni sistemică dacă participanții reduc expunerea simultan. Întrebarea esențială este unde se află astăzi vulnerabilitățile care ar putea declanșa sau amplifica o criză şi cât de subțire este marja de siguranță care protejează funcționarea sistemului financiar.
Comentarii recente