Stabilitatea guvernamentală a devenit un avantaj economic tot mai evident în Europa, iar exemplul Italiei condusă de Giorgia Meloni ilustrează acest efect. Coaliția aflată la putere din octombrie 2022 a asigurat continuitate aproape patru ani, un lucru neobișnuit în istoria recentă a Italiei, unde au funcționat 68 de guverne în circa 80 de ani.
Pentru pieţe, o guvernare longevivă înseamnă predictibilitate: timp pentru implementarea politicilor fiscale şi economice şi o imagine mai clară asupra direcţiei ţării, factori care reduc percepţia de risc. Aceasta a contribuit la scăderea primei de risc pentru Italia şi la apropierea randamentelor obligaţiunilor italiene de cele germane pe termen de zece ani, într-un context în care datoria publică italiană rămâne ridicată (aprox. 138% din PIB).
Transformarea atitudinii guvernului italian — de la poziţii considerate iniţial radicale la o abordare mai pragmatică şi o relaţie mai constructivă cu UE — a fost un element cheie în redobândirea încrederii investitorilor. Totuşi, stabilitatea nu înlocuieşte necesitatea reformelor: creşterea economică modestă şi veniturile salariale reale sub nivelul din 2021 arată că probleme structurale persistă.
România, confruntată cu perioade prelungite de incertitudine politică şi presiuni asupra finanţelor publice, ar putea câştiga încredere şi reduce costurile de finanţare printr-un orizont de guvernare stabil şi prevedibil. Astfel, stabilitatea ar crea cadrul necesar pentru aplicarea consecventă a reformelor şi pentru negocierea măsurilor cu partenerii externi.
Comentarii recente