Valurile de caniculă din această vară au scos în evidență presiunea crescută asupra rețelelor electrice: vârfurile de consum pot urca cu câteva sute de MW, iar în episoadele mai severe pot depăși 1.000 MW, pe măsură ce climatizarea se adaugă consumului rezidențial şi comercial obișnuit.
Analize la nivel european arată că aproximativ 45% din cele 800 de orașe studiate se află în zone de stres termic ridicat, unde cererea de energie, infrastructura de distribuție și piețele angro sunt afectate simultan. În Franța şi Marea Britanie, recentele valuri de căldură au atins maxime istorice la finalul lui iunie, în orașe proiectate în mod tradițional pentru conservarea căldurii, nu pentru disiparea ei.
România urmează tiparul regional, dar piața locală reacționează mai abrupt la creșterile de temperatură, din cauza unei penetrări mai reduse a climatizării comparativ cu unele economii vest-europene. Consumul se concentrează în orele după-amiezii şi serii, ceea ce impune echilibrare rapidă a sistemului electric.
În Franța, unde circa 95% din producția electrică provine din surse cu emisii reduse, majoritar nuclear, valurile de căldură au generat creşteri de consum de până la 12 GW la vârf, echivalent cu circa 25,8% peste nivelurile obișnuite. Aceasta a produs fluctuații puternice pe piața angro, cu prețuri între 30 și 433 EUR/MWh pe intervale scurte.
Analistul XTB Claudiu Cazacu atrage atenția asupra diferențelor de penetrare a aerului condiționat: aproximativ 25% din gospodăriile franceze au AC, comparativ cu ~50% în Italia şi Spania, iar în SUA şi Japonia nivelul se apropie de 90%. Creșterea utilizării climatizării poate crește consumul anual cu circa 10%, ceea ce în Franța ar însemna un necesar adițional estimat la 45.000 GWh, echivalent cu un impact economic aproximativ 11,5 miliarde euro, la prețuri medii rezidențiale.
Producătorii de echipamente de climatizare au beneficiat bursier: Daikin (+18,8%) şi Mitsubishi Electric (+22,3%), în timp ce companii chineze au avut evoluții mixte. Pe termen lung, episoadele de căldură transformă variabile climatice în factori economici direcţi, amplificând volatilitatea pieţelor, expunând infrastructura şi forțând autoritățile să adopte soluţii temporare în instituţii publice.
Comentarii recente