Escaladarea tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz a declanșat, pe lângă creșterea prețurilor la petrol și gaze, o relansare a interesului pentru hidrogenul verde și amoniacul verde. Perturbările traficului prin această rută strategică — prin care trece aproximativ o cincime din consumul global de petrol și o parte semnificativă din exporturile de gaze lichefiate şi amoniac — au determinat guverne şi investitori să caute alternative și să diversifice coridoarele energetice.
Țări precum Maroc, Egipt, India și Australia își intensifică planurile de producție de hidrogen verde: Marocul a anunțat investiții de peste 32 de miliarde de dolari; Egiptul dezvoltă un hub lângă Alexandria cu sprijin chinez; India vizează extinderea producției interne de amoniac verde, iar Australia construiește proiecte de fier verde în vestul țării.
Schimbările vizează sectoare esențiale: îngrășămintele (aproximativ 23% din comerțul mondial cu amoniac tranzitează Strâmtoarea), industria siderurgică — prin utilizarea hidrogenului pentru reducerea directă a minereului de fier — şi producţia de chimicale verzi. În paralel, state din Golf, precum Oman și Emiratele Arabe Unite, își dezvoltă porturi şi coridoare alternative pentru exporturi.
Provocările rămân: costuri de producţie ridicate (amoniacul verde este de aproximativ două ori mai scump decât cel din gaze), necesarul mare de energie regenerabilă și apă, precum și incertitudini legislative, în special în contextul regulilor RFNBO ale UE. Multe proiecte vor dura ani până la operare comercială, însă criza a subliniat că securitatea energetică se redesenează dincolo de petrol și gaze.
Comentarii recente