Un studiu pe gemeni sugerează că genetica poate avea un impact mai mare asupra succesului decât mediul în care ne creștem.

Un studiu extins pe gemeni aduce noi perspective în dezbaterea de lungă durată cu privire la influența geneticii versus a mediului în succesul viitor, sugerând că genetica ar putea avea un impact mult mai semnificativ decât se credea anterior. Cercetătorii au descoperit că IQ-ul la vârsta de 23 de ani este strâns legat de statutul socio-economic la 27 de ani, inclusiv nivelul de educație, ocupație și venit. Se pare că o parte semnificativă a acestei corelații este influențată de factori genetici, nu numai de mediul în care a crescut persoana. Rezultatele provin din proiectul german TwinLife, care a analizat impactul genelor și al mediului asupra vieții oamenilor de-a lungul timpului. Studiul a implicat aproximativ 880 de participanți, inclusiv gemeni identici și fraternali, și a relevat că IQ-ul este determinat în proporție de aproximativ 75% de factori genetici. Legătura dintre IQ și statutul socio-economic este în mare parte explicată de factori genetici, între 69% și 98%. Aceste constatări contrazic ideea că succesul depinde în principal de mediul familial și sugerează că trăsăturile genetice moștenite pot influența modul în care oamenii reacționează la oportunități și experiențe de viață. Studiul ridică întrebări despre mobilitatea socială și impactul politicilor publice, sugerând că programele educaționale sau intervențiile sociale pot avea limite în schimbarea traiectoriei unei persoane pe termen lung. Rezultatele ar putea oferi o formă de liniștire pentru părinți, indicând că aceștia au mai puțin control asupra succesului socio-economic al copiilor lor decât se credea anterior. Cu toate acestea, educația și sprijinul parental rămân importante, iar intervențiile bine direcționate pot fi benefice. Tinerii ar putea beneficia de o schimbare de perspectivă în privința carierei și succesului, concentrându-se pe domenii în care au înclinații naturale și pot performa bine. Studiul subliniază limitele cercetării, cum ar fi dificultatea de a separa complet genetica de mediu, dar adaugă dovezi esențiale în susținerea ideii că genetica joacă un rol major în parcursul vieții oamenilor.