Nu uităm niciodată cum se merge pe bicicletă din cauza faptului că este un lucru pe care îl învățăm și îl practicăm într-un mod repetat și constant, ceea ce ne ajută să îl reținem în memorie pe termen lung.

Chiar dacă nu am mai mers cu bicicleta de ani de zile, nu uităm cum să ne menținem echilibrul sau să o controlăm. Experții în neuroștiință au cercetat acest fenomen și explică de ce această abilitate rămâne înrădăcinată în memorie.

Potrivit dr. Andrew Budson, profesor de neurologie la Universitatea Boston și coautor al cărții „De ce uităm și cum să ne amintim mai bine”, oamenii au trei tipuri distincte de memorie pe termen lung, fiecare procesat, stocat și accesat în mod diferit în creier. Memoria semantică se referă la informații și fapte pe care le stocăm pentru a ne ajuta să navigăm în lume, cum ar fi folosirea obiectelor și a uneltelor. Memoria episodică este legată de amintiri personale, iar memoria procedurală ne permite să reținem cunoștințe despre sarcini care devin automate, cum ar fi mersul pe bicicletă.

Budson explică că mersul pe bicicletă implică structuri profunde ale creierului, cum ar fi ganglionii bazali, care sunt esențiale și funcționează diferit față de memoria legată de experiențele noastre personale.

Memoria procedurală se fixează puternic, dar rămâne flexibilă, permițându-ne să ne adaptăm ușor la diferite situații chiar și după o pauză lungă de timp de la practicarea activității.

Cu toate acestea, studiile despre legătura dintre ciclism și memorie sunt limitate, deoarece analizarea creierului în timp ce cineva merge pe bicicletă este dificilă. Cu toate acestea, automatizarea acțiunilor ne ajută să funcționăm eficient, fără a depune un efort conștient, ceea ce este un avantaj evolutiv important.