Datele seismice obţinute de misiunea NASA InSight (2018–2022) arată că interiorul planetei Marte este mai complex decât se credea. Analiza undelor generate de impacturi şi activitatea internă indică o discontinuitate clară în scoarţă, la aproximativ 24 km adâncime, care separă două tipuri de rocă formate în condiţii diferite.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford interpretează aceste semnale ca dovadă a existenţei unor vaste „bazine” de magmă în crusta marţiană, extinse pe sute sau mii de kilometri. Procesele de separare pe baza densităţii ar fi permis formarea unui strat superior mafic şi a unui strat inferior ultramafic, cu efecte asupra vulcanismului de suprafaţă.
O astfel de structură internă — similară, în anumite privinţe, cu magmatismul transcrustal terestru — sugerează că Marte ar fi putut susţine sisteme magmatice extinse, alimentând vulcani precum Olympus Mons şi regiunea Tharsis, în absenţa tectonicii plăcilor.
Implicaţiile sunt importante: dacă o planetă relativ mică şi fără tectonică activă poate dezvolta o crustă complexă şi magmatism durabil, criteriile tradiţionale pentru „locuibilitate” ar putea fi prea restrictive. Activitatea vulcanică timpurie ar fi contribuit la degajarea de gaze şi la menţinerea unei atmosfere mai dense, deşi Marte şi-a pierdut ulterior mare parte din atmosferă şi apă.
Cercetătorii avertizează însă că aceste rezultate schimbă şi abordarea privind explorarea şi eventuală exploatare a resurselor marţiene, deoarece straturile interne păstrează informaţii esenţiale despre evoluţia planetei.
Comentarii recente