Sub orașul Constanța contemporan se ascund vestigii ale copilăriei din Tomis antic, în special în mormintele copiilor descoperite în necropole. Arheologul Ana Hamat, de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, explică că majoritatea pieselor datează din perioada romană (secolele II–III d.Hr.).
Printre obiecte se numără căluți din lut pe roți, figurine de căței modelați după rasa malteză, porumbei, cocoși, zornăitoare cu biluțe interne și soldăței de teracotă cu membre articulate. Multe jucării erau mici, sub zece centimetri, gândite pentru mâinile copiilor și pentru atracția produsă de sunet sau mișcare.
Pe lângă valoarea ludică, aceste obiecte aveau şi semnificaţii religioase şi simbolice: cocoșii anunțau „trezirea” spre o nouă viață, statuetele cu Eros şi clopoţeii aveau rol protector, iar jucăriile depuse în morminte urmau să liniștească sufletul copilului şi să prevină revenirea sa ca spirit neliniștit.
Existau şi jucării mai scumpe, precum soldăței detasabili găsiți la Tomis, care indicau statutul social. Jucăriile puteau fi locale, realizate din lut în ateliere regionale, dar și importate în orașele prospere ale Imperiului. Ritualurile de trecere la maturitate presupuneau depunerea jucăriilor pe altare sau la temple; copilăria se considera încheiată în jurul vârstei de 12–14 ani.
Sicriele găsite la Tomis erau în general din lemn sau copiii erau înfăşuraţi în giulgiu; în alte provincii romane au fost identificate şi sicrie de plumb. Pe monumentele funerare din zonă se păstrează adesea inscripţii cu vârsta defunctului şi uneori cu cauza decesului, iar cazul „Stelei palmate” din Tomis reflectă credinţele antice despre influenţa spiritelor sau a farmecelelor asupra morţii copiilor.
Comentarii recente