Stațiunea Vidra, concepută în anii ’60 drept nucleul unui complex turistic capabil să găzduiască o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă, a intrat după 1990 într-un proces prelungit de degradare. Proiectul a pornit odată cu lucrările la amenajarea hidroenergetică Lotru–Ciunget, începută în 1966, iar lacul de acumulare Vidra, creat la începutul anilor ’70 la circa 1.300 m altitudine, are aproape 1.000 ha și o lungime de aproximativ 9 km.
În planurile inițiale erau patru stațiuni – Voineasa, Vidra, Alba și Mura – cu peste 5.000 de locuri de cazare. Ansamblul Vidra urma să ofere peste 2.200 de locuri, cu hoteluri mari, vile și dotări urbane; stațiunea Alba, la 1.850 m, ar fi fost legată prin teleferic. Primele hoteluri de la Vidra au fost deschise în 1969, odată cu drumul DN7A.
Investițiile au scăzut în anii ’80, iar proiectele pentru Alba și Mura nu au mai fost finalizate. După 1990, clădirile preluate din patrimoniul sindicatelor au fost exploatate doar temporar, apoi abandonate și vandalizate. În anii 2000 au apărut planuri pentru un domeniu schiabil extins, dar s-au realizat doar circa 9 km de pârtii în aria Transalpina–Voineasa.
Astăzi, accesul îmbunătățit prin modernizarea DN7A și existența domeniului Transalpina oferă potențial turistic, însă multe hoteluri de pe malul Lacului Vidra rămân degradate, iar stațiunea aşteaptă investiții pentru a-şi recăpăta rolul planificat cândva drept centru al turismului montan românesc.
Comentarii recente