La două decenii după închiderea ultimelor exploatări, orașele miniere din Maramureș, Apuseni și Hunedoara încearcă să valorifice patrimoniul și peisajele create de industrie pentru a atrage turiști. Baia Sprie, Brad, Abrud și Zlatna păstrează urmele unei activități miniere seculare: galerii, puțuri, foste uzine şi cartiere muncitorești.
În vecinătatea municipiului Baia Mare, Baia Sprie (aprox. 14.000 locuitori) rămâne legată de exploatarea aurului și a altor minereuri, activitate atestată documentar din secolul al XIV‑lea. Centrul istoric conservă biserici vechi — între care Biserica romano‑catolică „Sfânta Maria” — și clădiri legate de administraţia minieră, iar pe dealurile din apropiere se văd ruinele exploatărilor.
Printre atracțiile naturale se numără Lacul Albastru, format în 1919–1920 după prăbușirea unei galerii. Lacul este renumit pentru nuanțele variabile: albastru sau turcoaz primăvara, verde‑smarald vara și verde‑maroniu toamna, influențate de sulfatul de fier din apă. O rezervație hidrogeologică, lacul este accesibil pe trasee marcate din centrul orașului.
În Munții Apuseni, Abrud (≈4.000 loc.) și Zlatna (≈6.500 loc.) au fost centruri importante pentru exploatările aurifere; Abrud este punct de plecare spre Roșia Montană, cu situri miniere romane și patrimoniu inclus în Lista UNESCO. Brad (≈13.000 loc.) găzduiește Muzeul Aurului și galeria „Treptele Romane”, martor al mineritului din epoca romană până în secolul XIX.
Regiunea cunoscută ca „Patrulaterul Aurifer” (Abrud, Roșia Montană, Zlatna, Brad) a produs o mare parte din aurul extras în România — aproximativ 1.750 de tone în zăcămintele istorice identificate. Majoritatea exploatărilor s‑au închis până la mijlocul anilor 2000, ultimele activități importante încheindu‑se în 2006, iar unele foste uzine rămân vizibile în peisaj, ca martori ai unei industrii care a modelat comunitățile locale.
Comentarii recente