Pe sectorul alpin al Transfăgărășanului, lângă Tunelul Bâlea–Capra, aproape 20 de polate din beton străjuiesc șoseaua de peste 50 de ani. Aceste „acoperișuri” masive au fost construite pentru a proteja drumul de avalanșe și de căderile de stânci pe versanți extrem de abrupți ai Munților Făgăraș.
Transfăgărășanul (DN 7C) leagă județele Argeș și Sibiu și are peste 150 km, iar porțiunea dificilă între Barajul Vidraru și Cârțișoara, de circa 90 km, a fost realizată în perioada 1970–1974 cu implicarea a mii de militari, muncitori, mineri, tehnicieni și ingineri.
În apropierea Lacului Bâlea, tunelul Bâlea–Capra, lung de aproape 900 m, a fost executat între 1972 și 1974. Proiectarea şi măsurătorile au impus lucrul direct pe stâncă, cu alpinisti-topometri, iar echipele de constructori au avansat în galerii lucrând în trei schimburi, în condiții de iarnă severă, la peste 2.000 m altitudine.
De-a lungul sectorului montan au fost montate copertine și alte lucrări de protecție: în total, aproximativ 20 de copertine însumând peste 600 m liniari, iar în faza de construire s-au mutat peste 52.000 m3 de rocă și s-au turnat 21.000 m3 de ziduri de sprijin, conform relatărilor vremii.
Lucrările de protecție au continuat și după 1974; în anii următori s-au instalat baraje cu greble metalice, praguri și canale de scurgere în văi pentru a combate avalanșele. Studiul de fezabilitate comandat de CNAIR pentru modernizarea DN 7C include din nou, printre soluții, construirea de noi copertine din beton în zonele expuse.
Comentarii recente