O analiză publicată în Welt, bazată pe studiile a doi cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), descrie detalii îngrijorătoare despre racheta de croazieră rusă Burevestnik. Potrivit raportului, designul ar elimina sistemele uzuale de izolare şi răcire utilizate la centralele nucleare civile.
Racheta ar folosi un motor cu ciclu direct în care aerul aspirat este încălzit direct de un mic reactor nuclear, în loc să fie combustionat cu kerosen. Specialiştii citaţi estimează o lungime de circa 9,5 metri şi o anvergură a aripilor de aproximativ 5,6 metri, iar zborul s-ar desfăşura la viteze subsonice mari, comparabile cu cele ale rachetelor de croazieră obişnuite.
Conform calculelor, reactorul ar trebui să producă în jur de 4,3 MW în regim de croazieră şi peste 15 MW la manevre sau ascensiune. Principala avantajoitate invocată este autonomia teoretic nelimitată, însă experţii avertizează că, în lipsa unui schimbător de căldură care să izoleze miezul, aerul ar trece prin zona activă şi ar putea transporta izotopi radioactivi în atmosferă.
Riscul cel mai mare survine în timpul testelor, accidentelor logistice sau la recuperarea epavelor: prăbuşirea sau utilizarea rachetei, chiar fără încărcătură nucleară, ar provoca contaminare radioactivă locală severă. Raportul aminteşte că Rusia a efectuat teste ale Burevestnik de la poligonul din arhipelagul Arctic Novaya Zemlya, unde racheta ar fi parcurs o distanţă importantă.


Comentarii recente