Construcția combinatului siderurgic de la Călărași a început în 1976, după decizia oficială din februarie a acelui an, și a reprezentat una dintre cele mai ambițioase investiții ale regimului comunist: lucrările realizate au fost evaluate la circa un miliard de dolari. Proiectul, promovat ca mijloc de industrializare a unei regiuni preponderent agricole, urma să contribuie la creșterea producției naționale de oțel până la 17–18 milioane de tone în 1980.
Primele secții au intrat treptat în funcțiune: oțelăria electrică cu turnare continuă, laminorul de profiluri mijlocii și secția de construcții metalice, cu prima producție consemnată în 1979. Până la sfârșitul anilor ’80, prima etapă a fost finalizată (1988), iar combinatul avea peste 6.000 de angajați și producea aproximativ 200.000 de tone de oțel anual, mai ales pentru șine de cale ferată.
A doua etapă, preconizată pentru o capacitate totală de 3,6 milioane de tone pe an, includea furnale, aglomerare, uzină cocsochimică, oțelărie cu convertizoare și laminor pentru profiluri grele; până în 1992 erau executate lucrări pentru 1,8 milioane tone/an într-un stadiu estimat la circa 80%.
După 1990, combinatul, redenumit Siderca, a intrat în restructurare și privatizare. Investițiile planificate nu s-au mai realizat, multe secții au fost dezafectate, iar activitatea a fost restrânsă. În 2002 societatea a fost vândută unei companii italiene pentru 20 de milioane de dolari; ulterior, doar oțelăria a mai funcționat.
Comentarii recente