În Sahara Moldovei de Nord, apa este mai prețioasă decât aurul, o comoară prețioasă pe teritoriul României.

Comuna Blândești din județul Botoșani este cunoscută drept Sahara Moldovei, deoarece locuitorii suferă de lipsa apei de când se știu. Chiar și cele câteva fântâni rămase nu au apă potabilă, iar autoritățile nu au reușit să rezolve această problemă în ultimele trei decenii.

Deși Botoșaniul este al doilea județ din România ca suprafață a luciului de apă, după Tulcea, există mari dificultăți în ceea ce privește alimentarea cu apă în această zonă. Situația cea mai gravă se regăsește în comuna Blândești, o comunitate situată pe drumul dintre municipiul Botoșani și Todireni, în apropierea județului Iași. Satul Cerchejeni, situat în cea mai înaltă zonă a comunei, se confruntă cu probleme majore în ceea ce privește accesul la apă.

Deși satul Cerchejeni se află la doar 10 kilometri distanță de unul dintre cele mai mari iazuri din Moldova și la 30 de kilometri de râul Prut, locuitorii trăiesc ca într-un deșert. Satul nu a avut niciodată o sursă de apă potabilă, iar fântânile s-au uscat treptat. Cele câteva fântâni rămase în zonele mai joase ale satului nu oferă apă potabilă.

Oamenii se confruntă cu o lipsă acută de apă și sunt disperați. Unii locuitori povestesc că nu au avut niciodată o baie adevărată, ci doar au reușit să se spele rapid cu apă de ploaie. Aprovizionarea cu apă pentru animale și pentru spălare se face de la un rezervor de plastic de 400 de litri adus de Primărie. Angajații Primăriei reușesc să umple rezervorul o dată la două zile, folosind un izvor subteran destul de slab. Oamenii vin apoi cu roabe sau căruțe să ia apă din rezervor în butoaie, însă apa nu este potabilă.

Viceprimarul Constantin Pânzaru recunoaște că nu există suficientă apă în fântâni și că aceasta nu este de calitate, fiind sărată conform analizelor făcute de DSP. Locuitorii sunt nevoiți să cumpere apă plată din magazinul din sat, ceea ce reprezintă o povară financiară pentru cei 70% dintre săteni care sunt pensionari cu venituri mici.

În ultimele trei decenii, autoritățile locale au reușit să implementeze un singur proiect de alimentare cu apă, care s-a dovedit a fi un eșec. În prezent, se caută soluții pentru o altă rețea de alimentare cu apă, însă Primăria nu dispune de bugetul necesar. Forajele de mare adâncime nu au reușit să găsească apă în aproape niciunul dintre satele comunei.