Revolta tinerilor din generația Z se răspândește de la Kathmandu până la Agadir, zguduind lumea. O undă de șoc este resimțită chiar la ușa Europei.

Într-o lume tot mai divizată, cu lideri care nu ascultă nevoile cetățenilor, tinerii nu mai așteaptă schimbarea, ci o impun ei înșiși. De la protestele din Madagascar la revoltele digitale din Nepal, noua generație, conectată, educată și radicalizată de inegalitate, își cere locul la masa deciziilor. Atunci când nu sunt ascultați, ies în stradă.

Furia acumulează de mult timp, explică profesorul Fraser Sugden, specialist în geografie umană la Universitatea din Birmingham. Nu este vorba doar de invidie față de cei bogați, ci de convingerea că aceștia au prosperat pe seama banului public.

Această furie s-a transformat în acțiune în mai multe părți ale lumii, acolo unde frustrarea socială a fost dublată de cinismul politicilor, conform The Sun.

În Agadir, Maroc, moartea unor femei într-un spital subfinanțat a fost scânteia care a declanșat protestele. În timp ce guvernul cheltuia miliarde pentru organizarea Cupei Mondiale din 2030, sistemul de sănătate se prăbușea.

Sub hashtag-uri precum #GenZ212 și #MoroccoYouthVoice, adolescenții și studenții au ieșit în stradă. Videoclipurile cu protestele au devenit virale, iar guvernul a răspuns cu restricții, inclusiv interdicții de circulație pe timp de noapte. Dar nu a fost suficient.

În Antananarivo, tăierile repetate de curent și lipsa apei potabile au transformat nemulțumirea într-o mișcare națională. Tinerii au cerut demisia președintelui Andry Rajoelina, iar forțele de ordine au răspuns cu violență.

Rezultatul: peste 20 de morți și sute de răniți. Guvernul a căzut, dar protestele continuă. O generație care nu mai acceptă scuzele elitei corupte.

O lege care impunea tuturor cetățenilor peste 18 ani să contribuie la un fond de pensii a declanșat proteste masive. Însă sub această nemulțumire punctuală se ascundea o frustrare mai profundă: corupție, brutalitate polițienească, instabilitate.

Gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc, iar președinta Dina Boluarte refuză să cedeze. „Tinerii nu mai separă valorile de acțiunile lor”, explică Sergio Pantoja Torres, consilier educațional. „Când nu sunt ascultați, reacționează. Și o fac zgomotos, împreună.”

Interzicerea a 26 de platforme de social media, printre care TikTok, WhatsApp și Facebook, a fost pretextul. Oficial, pentru combaterea știrilor false. Neoficial, o încercare disperată de a reduce la tăcere o generație care nu se mai teme.

Într-o țară în care aproape jumătate din populație este activă online, iar tinerii sunt majoritari, mișcarea a fost rapidă. Furia s-a concentrat asupra „copiilor de politicieni”, surprinși în vacanțe exotice, cu genți Gucci și mașini de lux.

„Instagramul le arată în timp real cum trăiește cealaltă jumătate”, spune profesorul Sugden. „Pentru mulți, este o avere necuvenită.”

Într-o economie cu o rată a șomajului în rândul tinerilor de peste 20%, în care universitățile produc absolvenți pentru locuri de muncă care nu există, sentimentul de abandon este omniprezent. „Acești tineri nu vor doar locuri de muncă. Ei vor să rămână în țara lor. Să-și construiască un viitor acolo.”

Simbolurile puterii, în flăcări

Când protestele au atins apogeul, clădirile simbol ale statului au fost incendiate — parlamentul, Curtea Supremă, chiar și Palatul Prezidențial. Pe zidurile carbonizate, tinerii au scris:

„De acum, aici vor sta doar tinerii din Gen Z. Liderii corupți vor fi alungați din țară. Trăiască tinerii din Gen Z!”

Nepalul se alătură astfel unui val de revolte din Sri Lanka și Bangladesh, unde generația digitală nu mai cere, ci impune schimbarea.

Și nu o face doar pe TikTok sau Instagram. Pe Discord se dezbat idei. Pe ChatGPT se formulează planuri de guvernare.

Valul nu se limitează la Asia de Sud. Asemănările sunt tulburătoare: inegalitate socială, lipsă de oportunități, corupție instituționalizată și o generație care nu mai acceptă pasivitatea.

Profesorul Sugden avertizează: „Rețelele sociale nu sunt doar un instrument de organizare. Ele sunt și o lupă care arată nedreptatea socială.”

„Tinerii nu mai trăiesc viața părinților sau bunicilor lor. Locuințele sunt inaccesibile, salariile stagnante, viitorul incert. Este doar o chestiune de timp până când și aici vom vedea o explozie — poate nu mâine, dar într-o zi.”

Deocamdată, în Regatul Unit, tinerii se exprimă la vot sau prin greve. Dar lecția este clară: dacă liderii continuă să ignore vocile tinere, acele voci se vor transforma în strigăte.

„Sunt puternici, educați și conectați global”, spune Sugden. „Singura greșeală pe care o putem face este să-i subestimăm.”