Potrivit cercetătorilor, pierderea unui simț poate fi un indicator al demenței cu până la 12 ani înainte de a fi diagnosticată.

Una dintre semnele esențiale ale demenței este uitarea, însă simptomele pot apărea cu peste un deceniu înainte de un diagnostic clar. Cercetătorii avertizează că scăderea vederii este un semn de avertisment important.

Un studiu publicat în Scientific Reports a descoperit o legătură neașteptată între demență și unul dintre cele cinci simțuri. Testele de vedere combinate cu testele cognitive pot ajuta la prezicerea riscului de demență viitoare.

În perioada 2004-2011, cercetătorii au monitorizat schimbările vederii la 8.623 de persoane sănătoase cu vârste între 48 și 92 de ani din Anglia. Testele de sensibilitate vizuală au arătat că persoanele care au dezvoltat ulterior demență aveau nevoie de mai mult timp pentru a vedea anumite obiecte pe ecran în comparație cu cei care nu au dezvoltat niciodată demență.

Încetinirea vitezei de procesare vizuală a fost observată cu 12 ani înainte de apariția simptomelor demenței. Persoanele cu demență au prezentat, de asemenea, scoruri cognitive mai scăzute decât cele fără demență.

Pe lângă scăderea sensibilității vizuale, persoanele cu demență pot avea și probleme legate de mișcarea ochilor. Este posibil ca plăcile amiloide caracteristice bolii Alzheimer să afecteze inițial zonele creierului implicate în vedere, explicând legătura dintre pierderea vederii și demență.

Pierderea vederii a fost inclusă oficial ca unul dintre cei 14 factori de risc modificabili pentru demență în 2024, subliniind importanța monitorizării vederii pentru prevenirea și diagnosticarea precoce a acestei afecțiuni.