Cum au reușit femeile să-și câștige drepturile într-o lume dominată de bărbați, româncele din Regatul Vechi erau considerate „între copii, minori, nebuni și idioți“.

Dacă bărbații au scris istoria în linia întâi a frontului, femeile s-au implicat în spatele său: organizându-se în asociații, doamnele au îngrijit soldații răniți și s-au ocupat de educația copiilor orfani.

Mișcarea feministă din România a fost mai lentă decât cea din Occident, însă femeile au luptat împotriva dogmelor patriarhale pentru a-și face cunoscute dorințele și pentru a demonstra că sunt egale cu bărbații. Începând timid, cu accesul fetelor la învățământul secundar, femeile din înalta societate aristocratică au înființat publicații feministe pentru a-și exprima dorințele: dreptul la participarea în viața socială, culturală și politică alături de bărbați, accesul fetelor la educație indiferent de clasa socială, și dreptul de a urma profesii interzise doamnelor.

Femeile au început să aibă un rol în societate de la mijlocul secolului al XIX-lea, după revoluția pașoptistă. În anii care au urmat, femeile din toate provinciile locuite de români au susținut mișcarea pentru unirea Moldovei cu Țara Românească. După Războiul de Independență din 1877, la București a fost înființată publicația „Femeia Română“, care a militat pentru drepturile femeilor, sub conducerea Mariei Flechtenmacher, descendentă a Mavrodinilor.

Odată cu schimbarea formei de guvernământ în România, femeile s-au implicat activ în mișcarea feministă, înființând asociații pentru a-și face auzite vocile, precum Alianța Internațională pentru sufragiul femeilor sau Consiliul Național al Femeilor Române. În 1896, Liga Femeilor Române de la Iași a cerut schimbarea statutului juridic al femeii măritate, însă petiția lor nu a fost luată în considerare.

În perioada interbelică, femeile au continuat să lupte pentru drepturile lor, cu un accent pe educație. Asociațiile de femei au înființat școli și grădinițe, oferind oportunități de învățare și de pregătire profesională pentru fete. Prin intermediul acestor asociații, femeile au reușit să aducă problema dreptului la vot al femeilor în Parlament, obținându-l oficial în 1946.

Femeile nu s-au implicat doar în lupta pentru drepturile lor, ci au contribuit și la dezvoltarea culturii și educației în România. Asociațiile conduse de principese precum Alexandrina Cantacuzino și Ileana a României au desfășurat activități caritabile și educative, contribuind la creșterea și îmbunătățirea societății românești.

De asemenea, femeile au fost implicate în proiecte culturale de amploare, cum ar fi construcția Mausoleului de la Mărășești sau a „Căii Eroilor“ de la Târgu-Jiu, lucrări realizate sub îndrumarea unor femei hotărâte și dedicate, care au adus o contribuție semnificativă la patrimoniul cultural și istoric al României.