Istoria jucăriilor din România: de la fabricile interbelice la păpușile Arădeanca de colecție.

Industria din România s-a adaptat cererii tot mai mari de jucării pe fondul decretelor privind sporirea natalității, iar penuria a lovit în anii ’70. Copiii născuți în perioada comunistă își amintesc cu nostalgie de jucăriile de calitate, pe care le păstrau cu grijă pentru a rezista cât mai mult. În vremea comuniștilor, copiii aveau puține jucării și le păstrau cu mare atenție, știind că nu vor primi altele prea curând. Industria comunistă s-a bazat pe vechile ateliere și fabrici capitaliste, care nu produceau foarte multe jucării. După Al Doilea Război Mondial, creșterea numărului de copii a dus la producția din ce în ce mai mare de jucării, care au devenit din ce în ce mai simple și accesibile ca preț. În perioada comunistă, s-au produs jucării în diverse fabrici, iar unele aveau chiar și un caracter educativ. În anii ’80, România a început să producă jucării din plastic, iar fabrica Mase Plastice (MAP) din Oradea s-a specializat în această direcție. Cu toate acestea, odată cu schimbările din anii ’90, multe fabrici de jucării au fost închise din cauza lipsei de adaptare la noua piață și a concurenței cu jucăriile chinezești mai ieftine.