Perioadele de muncă realizate în străinătate pot fi luate în considerare la stabilirea dreptului la pensie, însă nu se transformă automat în ani de cotizare în sistemul românesc pentru calculul unei singure pensii.
În cazul persoanelor asigurate în mai multe state membre UE, perioadele de asigurare se cumulează pentru verificarea eligibilității. Fiecare țară calculează și plătește partea de pensie corespunzătoare perioadei asigurate în sistemul său, conform propriilor reguli (vârstă de pensionare, stagiu minim, formule de calcul).
De exemplu, cine a lucrat 12 ani în România și 18 ani în Italia ar putea avea, în principiu, un stagiu total de 30 de ani pentru verificarea dreptului la pensie, dar România va plăti doar partea calculată pe baza perioadelor realizate în sistemul românesc.
Pentru perioadele din afara UE, recunoașterea depinde de existența unor acorduri bilaterale sau de prevederi internaționale aplicabile între România și țara respectivă.
În practică:
- Instituția care primește cererea (de regulă casa de pensii din statul de domiciliu sau ultima țară de asigurare) solicită informații de la celelalte autorități competente;
- Fiecare stat calculează partea sa de pensie — națională sau proporțională — pe baza perioadelor înregistrate în sistemul propriu;
- În unele situații statul poate compara variantele de calcul și acorda cuantumul mai favorabil, dacă legislația permite.
Există reguli speciale pentru perioade scurte (de ex. sub un an) — un stat ar putea să nu plătească separat pentru acea perioadă, dar lunile nu se pierd automat și pot fi luate în considerare de celelalte state implicate.
Plata pensiei nu este, în general, condiționată de locul de reședință în UE: un beneficiar poate primi pensia din România și dacă locuiește într-un alt stat membru, respectând procedurile administrative.
Documentele necesare variază în funcție de țări și perioade. CNPP recomandă păstrarea carnetului de muncă sau a adeverințelor angajatorilor pentru perioadele din România (în special cele anterior datei de 1 aprilie 2001) și transmiterea oricăror documente care identifică perioadele de asigurare din străinătate.
Solicitanții ar trebui să înceapă demersurile cu mai multe luni înainte de data estimată a pensionării, deoarece stabilirea drepturilor din mai multe state poate dura mai mult decât soluționarea unui dosar care privește exclusiv contribuțiile din România.
Comentarii recente