Bugetul României, sub presiune la final de an: rectificarea va arăta cât din venituri se transformă în bani în casă

România intră în ultimul trimestru al anului 2026 cu presiuni semnificative asupra bugetului, alimentate de costurile ridicate de finanţare, dependenţa investiţiilor de fondurile europene şi incertitudinile legate de încasări. Rectificarea bugetară din această toamnă va testa realismul estimărilor făcute la începutul anului şi capacitatea statului de a-şi asigura resursele necesare pentru plăţi curente, cofinanţări şi proiecte de investiţii, atrage atenţia analistul Adrian Negrescu.

Bugetul pe 2026 a fost construit pe un deficit de 6,2% din PIB şi pe investiţii publice estimate la 163,8 miliarde lei, din care circa 53,4 miliarde lei urmau să vină prin PNRR (granturi şi împrumuturi). Cheltuielile cu dobânzile sunt prognozate la 60,8 miliarde lei, cu aproximativ 10,3 miliarde lei peste nivelul din 2025.

Până la începutul lui octombrie, România încasase circa 13,27 miliarde euro din alocarea PNRR revizuită la 20,11 miliarde euro (13,57 miliarde granturi şi 6,54 miliarde împrumuturi). La 9 octombrie au intrat peste 300 milioane euro aferente cererii de plată nr. 3, anterior suspendată.

Negrescu avertizează că diferenţa rămasă de încasat — aproape 6,84 miliarde euro — nu reprezintă venit cert până la aprobarea şi virarea efectivă de către Comisia Europeană. Orice întârziere în aprobări, în implementarea proiectelor sau în documentaţie obligă statul la acoperiri temporare din resurse proprii sau prin împrumuturi noi, în condiţii de costuri mari.

Analiza semnalează şi probleme de colectare internă: exemplul industriei jocurilor de noroc, unde încasările din taxe de autorizare au scăzut de la 485 milioane lei în 2025 la 300 milioane lei în perioada februarie–mai 2026, în parte din cauza întârzierilor administrative locale după OUG 7/2026. Negrescu recomandă prioritizarea recuperării creanţelor fiscale şi îmbunătăţirea administrării, înainte de a introduce noi surse de taxare.

Rectificarea trebuie să compare veniturile programate cu cele încasate efectiv, să reprogrammeze cheltuieli fără a bloca investiţiile şi să aloce realist pe calendarul fondurilor europene, subliniază analistul.